Strandul Urmánczy

Istorie

Bãile orasului Toplita au un trecut bogat, în apele mezotermale de aici scãldându-se si voievodul Transilvaniei Rakòczi György. Încã din secolul al XIX-lea, douã bãi se aflau deja în proprietatea familiilor Bánffy si Urmánczy, de o parte si de cealaltã a Muresului. Strandul Bánffy se gãsea pe terasa înaltã de pe malul stâng al Muresului, iar Stradul Urmánczy pe malul drept, având un parc mare de 15.600 metri pãtrati care ajungea aproape de centrul orasului. Constructia lor, în stilul elvetian caracteristic statiunilor de pe teritoriul Monarhiei, semãna cu ceea ce s-a construit in Borsec si Sovata. Alãturi de bãi, aleele ingrijite si parcul ce se învecina cu strada principalã din Toplita dãdeau o atmosfera deosebitã localitãtii. În apropierea strandului Urmánczy se gãsea si o baie traditionalã evreiascã (mikve) cu un bazin mai mic si cu mai multe cãzi.
         Strandul Urmánczy a intrat în proprietatea familiei al cãrei nume îl poartã în jurul anului 1870, când a fost cumpãrat de la famila Lazãr din Ditrãu. Un portal din lemn, bogat decorat, construit în anul 1818 întâmpina musafirii care se relaxau în bazinul din lemn de o mãrime de 1000 de metri pãtrati, aflat la numai un metru de Mures. În 1835 a fost construit si un vestiar cu patru încãperi întregind complexul ce se bucura de douã plaje amenajate, una cu iarba, iar alta cu nisip. În jurul anului 1900 au mai fost construite si 2 piscine mai mici, de 20 metri pãtrati fiecare, bazinul beneficiind si de câteva trambuline ce întâmpinau tinerii mai îndrãzneti. Viata socialã era promovatã prin gãzduirea de douã ori pe sãptãmânã a unui ansamblu muzical.
         Mãrturie a frumusetii strandului stau douã cãrti postale din acea vreme. Astfel, o vedere din anul 1907 oglindeste o constructie simplã din lemn la care a fost atasat portalul mai sus mentionat. O altã ilustratã din 1941 ne aratã clãdirea dinspre bazine cu o verandã lungã, care oferã un loc generos cu umbrã. Vestiarele din lemn de pe partea dreapta, sunt de asemenea, vizibile.
         Conform amintirilor depãnate de bãtrânii din oras, apa era aproape fierbinte, indiferent de anotimp. Geologii sunt de pãrere cã apa nu putea fi mai fierbinte de 27 de grade, fiind încãlzitã în cazane. Se pare cã vestiarele înalte din lemn construite in jurul bazinului aveau un rol deosebit în protejarea împotriva intemperiilor vremii. Apa avea calitãti curative deosebite, ceea ce fãcea ca oamenii sã o bea precum un elixir minune, care vindeca afectiuni ale stomacului, ficatului si ale vezicii. De asemenea, bãile aveau un efect miraculos asupra afectiuniilor reumatice si post-traumatice, precum si împotriva bolilor de circulatie a sângelui.
         În anul 1948 bãile au fost secularizate iar în 1964 constructia din lemn a fost înlocuitã cu o cladire care existã si astãzi. Piscinile au fost modernizate, ridicându-se pereti din beton. Un timp scurt se putea înota si pe timp de iarnã, bazinul mic fiind acoperit. În anii 1970 parcul din jurul piscinei a fost distrus iar în locul sãu a fost construit cartierul Izvoarelor si câteva case. În primãvara anului 2008 strandul a fost retrocedat mostenitorilor familei Urmánczy, aflându-se într-o stare avansatã de degradare. Acesta a fost rapid renovat si deschis publicului la sfârsitul lunii iunie din acelasi an.
         Redeschiderea strandului are ca scop refacerea faimei de altãdatã a statiunii, când numãrul turistilor a ajuns chiar la 17000 (1986).

Bibliografie: Cãlãuza si prospectul statiunii balneo-climatice Toplita. Târgu Mures, 1934. Szentiványi Mihály, Gyaloglat Erdélyben. Budapest. 1905. 213. (Cãlãtorii în Transilvania)

Dr. Szabò Tekla Katalin